Hepatita autoimună

>   Care sunt cauzele?
>   Cum poate fi recunoscută?
>   Care sunt modalitățile de diagnosticare?
>   Răspunsuri la cele mai frecvente întrebări

   Parcurgi in 5 minute

Bolile autoimune pot fi comparate cu un auto-sabotaj al organismului, fiind o situație în care organismul începe să își atace propriile structuri. Această afecțiune poate afecta diverse organe. În cazul ficatului, această afecțiune se numește hepatită autoimună. În hepatită autoimună, sistemul imun atacă hepatocitele, adică celulele ficatului. Din cauza receptorilor disfuncționali, organismul tratează hepatocitele ca fiind „dușmani” și începe să le distrugă treptat.1

Hepatita autoimună, sistemul imun atacă hepatocitele, adică celulele ficatului.

Care sunt cauzele hepatitei autoimune?

Boala a fost descrisă pentru prima dată în anii 1950, dar nici până în prezent nu este clar de ce organismul se întoarce împotriva lui însuși. Oamenii de știință cred că hepatita autoimună poate fi cauzată de o combinație dintre:

Autoimunitate

Procesul prin care sistemul dumneavoastră imun produce autoanticorpi, care atacă și lezează propriile celule și organe din corp.

Factori declanșatori de mediu

Sunt cauze provenite din afara organismului, de exemplu contractarea unui virus, administrarea anumitor medicamente sau contactul cu alte toxine.

Predispoziție genetică

Moștenirea unor gene care fac să fie mai ușor ca un factor declanșator să declanșeze boala.2

Cum poate fi recunoscută hepatita autoimună?

În stadiile incipiente, este posibil ca persoanele cu hepatită autoimună să nu aibă simptome sau să nu asocieze simptomele nespecifice cu această boală. Atât simptomele, cât și severitatea variază de la o persoană la alta.

Cele mai frecvente simptome ale hepatitei autoimune includ:

senzație de oboseală mai accentuată decât de obicei, precum și apariția rapidă a oboselii,

stare generală de rău,

dureri articulare sau musculare ușoare,

pierderea poftei de mâncare și pierderea în greutate,

greață,

mâncărimi și erupții trecătoare ale pielii,

creșterea în exces a părului,

absența menstruației,

dureri abdominale sau balonare.2

Care sunt modalitățile de diagnosticare a hepatitei autoimune?

Deoarece, în numeroase cazuri, simptomele nu apar sau seamănă cu simptomele altor afecțiuni, hepatita autoimună în stadiu incipient este diagnosticată adeseori în timpul examinărilor sau analizelor de rutină.

Dacă medicul suspectează hepatită autoimună, va solicita o serie de analize de sânge și o ecografie a ficatului, care au scopul de a exclude alte boli ale acestui organ. Hepatita autoimună este diagnosticată în principal pe baza rezultatelor analizelor următorilor parametri:

  • Activitatea transaminazelor
    enzime implicate în metabolizarea aminoacizilor,
  • Prezența de anticorpi specifici
    precum autoanticorpii împotriva musculaturii netede4,
  • Hipergamaglobulinemia
    situație în care există o concentrație crescută a unei proteine în ser,
  • Timpul de protrombină
    utilizat pentru evaluarea sistemului extrinsec de coagulare a sângel

Cum poate fi tratată hepatita autoimună?

Principalul obiectiv al tratamentului în hepatita autoimună este oprirea inflamației organului prin reducerea activității sistemului imun. Aceasta se realizează printr-o combinație de medicație și terapie.3

Reducerea inflamației ameliorează simptomele bolii, îmbunătățește funcția hepatică și previne leziunile pe termen lung ale ficatului, inclusiv insuficiența hepatică.

Tratamentul este de lungă durată, de obicei pe tot parcursul vieții, deoarece întreruperea tratamentului ar putea avea ca rezultat reapariția hepatitei autoimune. Dacă ați fost diagnosticat cu hepatită autoimună, este necesar să aveți un regim alimentar adecvat, ceea ce include:

Să consumați alimente sănătoase și ușor de digerat,

Să reduceți grăsimile animale și excesul de fibre,

Să acordați prioritate alimentelor preparate prin fierbere, coacere sau gătire la aburi,

Să consumați proteine din lactate, pește și cărnuri slabe.

    Hepatita autoimună este o boală cronică care, netratată, poate conduce la ciroză și, în cele din urmă, la insuficiență hepatică. Cu toate acestea, cu un diagnostic precoce și un tratament adecvat, hepatita autoimună poate fi adeseori controlată.

Începeți chiar de azi să aveți grijă de ficat cu Essentiale.

Alegeți medicamentul potrivit, din gama Essentiale și aflați mai multe despre Essentiale Forte și Essentiale Max.

Essentiale® Forte


Essentiale® Forte este un medicament eliberat fără prescripție medicală, utilizat pentru ameliorarea simptomelor subiective cauzate de leziunea hepatică produsă de un regim alimentar nesănătos, efectele substanțelor toxice sau hepatită. Conține într-o capsulă 300 mg fosfolipide esențiale.

Citește mai mult

Essentiale® Max


Essentiale® Max este un medicament eliberat fără prescripție medicală, utilizat în tratamentul afecțiunilor ficatului. Conține 600 mg fosfolipide esențiale într-o capsulă.

Citește mai mult

Steatoza hepatică non-alcoolică (boala ficatului gras non-alcoolic)

Steatoza hepatică non-alcoolică (boala ficatului gras non-alcoolic), numită și epidemia secolului XXI, este determinată de mulți factori, printre care nu se include consumul de alcool
 

Citește mai mult

Steatoza hepatică alcoolică


Principala cauză a apariției steatozei hepatice alcoolice este consumul excesiv de alcool.
 

Citește mai mult

Hepatita virală B și C

În prezent, există 6 virusuri cunoscute care cauzează boala, dintre care trei sunt întâlnite cel mai frecvent în România: virusul hepatic A, virusul hepatic B și virusul hepatic C.1

Citește mai mult

Ciroza hepatică

Ciroza hepatică poate fi cauzată de factori externi care au legătură cu stilul nostru de viață sau cu anumite tratamente care pot provoca leziuni ireversibile la nivelul ficatului.

Leziunea hepatică indusă de medicamente

Modul în care apare leziunea hepatică indusă de medicamente (hepato toxicitate medicamentoasă) nu este pe deplin înțeles. Cel mai probabil însă, este o tulburare care apare din cauza interacțiunii dintre medicamente și caracteristicile individuale ale persoanei.